Temelia credinţei

Sfânta Scriptură este singura sursă, temelia desăvârşită şi singura unitate de măsură pentru credinţă, învăţătură şi viaţă. Prin proorocii din Vechiul Testament şi prin apostolii Săi din Noul Testament, Dumnezeu ne-a spus tot ceea ce avem nevoie să ştim. De aceea, Biblia este mărturia completă a lui Dumnezeu, căreia ca şi în cazul unui testament, nu i se poate adăuga nimic.

Învăţătura apostolilor este numai ceea ce ne-au lăsat apostolii în scrierile lor. Biblic este numai ceea ce mărturiseşte Biblia. De natură creştină este doar ceea ce-şi are originea în Hristos. Hotărârile luate în diferite consilii în decursul istoriei bisericii, sunt respinse, deoarece este evident că prin aceste hotărâri s-a adăugat şi s-a falsificat Cuvântul original.

Misiunea liberă este deosebită de toate mişcările de trezire pe care le-a experimentat Biserica lui Hristos de la Reformă încoace. Toţi şi-au organizat propriile biserici în cultele pe care le-au înfiinţat. Noi avem sarcina să vestim Cuvântul descoperit, mesajul acestui ceas, şi să predicăm întregul plan al lui Dumnezeu, care trebuie adus la cunoştinţa acelora care au nevoie să trăiască desăvârşirea. Obiectivul nostru este să slujim tuturor copiilor lui Dumnezeu care încă sunt împrăştiaţi în diferite biserici. Din această ultimă vestire nu va lua fiinţă o nouă organizaţie cu comunităţi locale afiliate, ci rezultatul va fi Biserica lui Isus Hristos ca o Mireasă pregătită să-L întâlnească pe Mirele ei şi care este chemată afară de pretutindeni. Ei se pot aduna oriunde s-ar afla.

Sigur că noi nu pretindem a fi singura biserică mântuitoare, ci ne vedem ca o parte din „Ecclesia" , împreună cu toţi aceia care sunt chemaţi afară prin Cuvântul lui Dumnezeu. Cei aleşi formează Biserica vie a Dumnezeului celui viu. Nu arătăm spre un om ca şi întemeietor: în realitate noi suntem o continuare a ultimelor treziri spirituale care au venit peste Pământ la începutul şi la mijlocul sec. al XX lea ca mişcare directă a Duhului Sfânt. Scopul este ca Domnul însuşi să-şi poată zidi şi desăvârşi propria-I Biserică pentru ziua revenirii Lui.

Credinţa într-un singur Dumnezeu adevărat, în afară de care nu există altul, şi care S-a descoperit ca şi Creator, Susţinător, Mântuitor, Împărat, Judecător etc. este temelia credinţei noastre. "Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru este singurul Domn!" (Deut. 6:4-9; Marcu 12:28-34). Aceasta este cea mai veche mărturisire de credinţă documentată biblic şi care a venit chiar de pe buzele lui Dumnezeu Însuşi. Învăţătura "Jesus Only" (numai Isus), ca şi învăţătura trinitară sunt respinse ca nefiind atestate de Biblie.

Crezul niceano-calcedonean nu este biblic: de aceea îl respingem. În acest crez se spune: „Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul născut, Care din Tatăl s-a născut mai înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut şi nu creat. Cel de o fiinţă cu Tatăl... " Biblia nu vorbeşte nicăieri despre un Fiu născut de Tatăl în cer. În Sfânta Scriptură nu se găseşte nici măcar o aluzie la o asemenea afirmaţie. Imaginea trinitară care este prezentată, a fost adoptată de părinţii păgâni ai bisericii şi nu este altceva decât o reprezentare mitologică introdusă în creştinismul formal. Fiul a fost născut aici pe pământ, aşa cum se găseşte scris în evanghelii. Adevărata mărturisire apostolică se găseşte numai în Biblie. În lucrarea "Didahii", numită şi "Învăţătura apostolilor", se găsesc formulări ale părinţilor bisericii. Mărturisirile clericilor bisericii se găsesc în istoria dogmelor şi de aceea nu sunt obligatorii pentru noi.

Dumnezeu este Unul. Nu sunt trei omniprezenţi, nu trei veşnici, atotştiutori, nu trei care împart atotputernicia între ei, nu trei care sunt uniţi, ci este numai un Dumnezeu Atotputernic şi veşnic ce s-a descoperit în multe feluri, de la începutul timpului. În Noul Testament, El s-a descoperit ca Tată în ceruri, în Fiul pentru mântuirea noastră - Emanuel, Dumnezeu cu noi pe pământ, şi prin Duhul Sfânt în Biserica Lui. În tot Vechiul Testament, s-a proorocit despre Fiul. El a fost zămislit prin Duhul Sfânt şi a fost născut de Maria: Mântuitorul a venit astfel în trup, Cel întâi născut între mai mulţi fraţi. Fiul este şi Domnul. De aceea este scris: "Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?"(Luca 1:43). De asemenea este scris: "... astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. " (Luca 2:11) Şi din nou este scris: "Şi nimeni nu poate zice: "Isus este Domnul", decât prin Duhul Sfânt." (1Cor.12:3). "Eu sunt", Logosul, Cuvântul, Cel care a vorbit şi a adus toate lucrurile la existenţă prin Cuvântul Lui şi Cel ce S-a descoperit pe Sine sunt întotdeauna UNUL şi ACELAŞI. Domnul - Yahveh al Vechiului Testament, este Domnul - Isus al Noului Testament. În Vechiul Testament, El era într-un trup duhovnicesc, în Noul Testament, El a venit într-un trup de carne.

Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său, ca omul să aibă părtăşie cu El. Prin căderea în păcat s-a rupt părtăşia dintre Creator şi omenire. Căderea în păcat a dat naştere unei seminţe. De aceea Dumnezeu a trebuit să pună vrăjmăşie între cele două seminţe diferite, şi i-a spus Evei că-şi va naşte copiii cu dureri. În acea legătură a fost dată făgăduinţa venirii lui Mesia, care va fi „Sămânţa" lui Dumnezeu, venind prin femeie, ca să zdrobească El capul Şarpelui care a fost blestemat. (Geneza 3:13-17).

La începutul creaţiei naturale, Satana a înşelat-o pe Eva prin şarpe, iar ea l-a tras şi pe Adam în fărădelege, şi astfel duşmanul a câştigat influenţa asupra creaţiei care prin neascultare şi păcat, a fost separată de Dumnezeu, mergând în moarte. La începutul creaţiei supranaturale, prin al doilea Adam, Dumnezeu a smuls Satanei omenirea căzută. El a umbrit-o pe Maria, şi astfel S-a născut Fiul lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt - S-a născut în această lume ca să repare stricăciunea, prin răscumpărare şi împăcare, şi să restabilească părtăşia cu Dumnezeu. Astfel noi am primit înfierea - Gal. 4:4-7 - "Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine." (2Cor.5:19).

Taina răscumpărării omenirii pierdute se află în faptul că însuşi Răscumpărătorul a plătit preţul. Cuvântul s-a făcut trup, a devenit om sută la sută, ca să poată suferi şi să poată muri în trupul de carne, şi să biruiască moartea şi iadul, biruinţă dovedită prin învierea Sa glorioasă. Deoarece căderea în păcat s-a petrecut în trup de carne şi sânge, a fost necesar ca răscumpărarea omenirii căzute să fie făcută de Răscumpărătorul în trup de carne. Pe crucea de pe Calvar, El Şi-a vărsat sângele Său sfânt, în care pulsa viaţa divină, ca să ne răscumpere. Prin faptul că El a suferit în locul nostru, şi Şi-a dat viaţa pe cruce, toţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu au fost împăcaţi cu Tatăl lor ceresc. Prin predicarea Evangheliei lui Isus Hristos, oamenilor le este adusă la cunoştinţă mântuirea lui Dumnezeu, pe care ei o pot trăi personal. Astfel, printr-o întoarcere adevărată la Dumnezeu, gândirea oamenilor se schimbă, ei părăsesc calea cea largă, sunt înnoiţi în inimile lor şi născuţi din nou prin Cuvântul şi Duhul lui Dumnezeu, la o nădejde vie.